Cand luminile se sting

Inima iti bate tot mai tare. Simti sangele cum ti se scurge prin venele atrofiate. Si nu stii daca ceea ce simti e oboseala sau fericire, daca e extaz sau dezmortire. Ceasul ticaie apatic. Si luminile se sting, una cate una, fara sa te intrebe. Inca o zi. Cu multe cuvinte si glasuri distorsionate ce iti suna in timpane, disperate, complexate, crizate, entuziasmate. Tic-tac. Timpul sta. Treci la pastile de dormit. Nu vrei sa dormi. Vrei sa stai, sa construiesti amintiri si fraze dragute pentru mai tarziu. Tic-tac. Iti trece prin minte o jumatate de fata pe care sigur n-ai vazut-o prea de aproape si prin nari isi face loc un parfum cunoscut. Tic-tac. Cat de tarziu sa fie. Parca tot ce ai facut azi a fost sa stai pironit cu privirea la un petic de piele invelit in hartie. Si soarele care te-a ars pe umeri si te-a certat. Tic-tac. Luminile se tot sting. Parca nu se mai opresc. Raman doar cateva sa prelungeasca ticaitul plafonat si sumbru al unui ceas. Care e al tau. Tic-tac. Se lasa linistea, sentimentele tale framantate in argila se cuibaresc obosite. Si se mai stinge o lumina. Tic-tac. Si inca una, si inca una, si inca una… Noapte buna…