După iarnă

. 

Ştiam că o să mă întorc în locul cu furnici premolare într-o zi. Bărbatul cu pălărie grea şi gri mă aştepta pe un fotoliu, luându-şi notiţe pe un caiet vechi de 100 de ani. Ştiam că era acolo şi că desfăcea păstăi până se plictisea. Curăţenia trebuie să înceapă dinăuntru, se aplică un strat gros de detartrant, apoi se lasă vreo 15 minute. După care se pleacă pentru câteva ore şi se scrie o scrisoare către cel sau cea care te aşteaptă. Idiotule, deschide uşa că e plin de moluşte în creierul tău extracranian şi ceaţa asta nu are cum să-ti facă bine. Bărbatul cu pălărie grea şi gri se cufunda în viziuni terorizante de fiecare dată când mă aştepta. Îmi tot spunea, prin fumul de ţigară… Trebuie să încetezi să crezi în oameni şi în fapte deductibile şi impozitabile, sunt nişte minciuni gogonate. Trebuie să încetezi să te crezi altfel decât pleava, tot pleavă eşti şi tot un eşec pulverizat în timp rămâi. Ştiam că fiecare bătaie la uşă e un strop de speranţă în plus, ştiam că pot să cred tot ce vreau eu, să vină iarna şi să desfac păstăi pentru ghiocei criogenaţi. Orice despărţire înseamnă o revenire, înseamnă un impuls de suferinţă cronică, electrică şi obturizantă. Înseamnă o predispoziţie spre astenie gălăgioasă a echilibrului tău aparent. Bărbatul cu pălăria grea şi gri se lăsă pe spate în fotoliu. Privea în nicăieri şi-n pretutindeni, îşi freca palmele cu poftă, ochii i se roteau bezmetici în orbite. Era extaziat. Îmi spuse iar. Fericirea, dragă, e o stare suspendată de un moment imperceptibil, în care un hormon secretat de organismul uman descinde în creierul tău teşit de greutatea monotoniei zilnice. Fericirea e un dar, pe care oamenii normali îl aruncă la gunoi şi-l calcă în picioare, ca pe o cutie goală de bere. Fericirea, dragă, e o tortură care te înfometează de o altă fericire. Ea, fericirea e un POATE CĂ.  Şi câteodată e un POATE CĂ NU. Cufundă-te în cele mai adânci ape şi caută să rămâi cu tine, să te lupţi pentru aerul pe care îl expiri şi să-l foloseşti ca să ajungi la mal. Căci acolo te aşteaptă adevărata paradă şi acolo clocotesc roşiile culese târziu. Fericirea există doar dacă ţi-o propui în şedinţă. Şi aruncă gunoiul. Îşi lăsă pălăria pe ochi şi îmi tăie o factură rapid pentru fericirea mea de până atunci. Ai gustat, acum e timpul să plăteşti. Asta numesc acum un bun marketing developer.