La Tigre e la neve (2005)

Dacă spui Roberto Benigni, spui amar cu dulce. Acest actor şi regizor complet, a găsit o a doua metodă (foarte asemănătoare cu La Vita e Bella) de a demonstra că nu ceea ce se întâmplă cu noi trebuie să ne preocupe, ci ceea ce se întâmplă cu cei pe care îi iubim. Dar de ce să vezi un asemenea film? Pentru că există o poveste care e pe cât de plauzibilă, şi deşi îţi vine să zâmbeşti de multe ori datorită poetului de Giovani (jucat de Benigni), care vorbeşte, gesticulează, explică fooarte mult, de dedesubt apare o lume, un război, o femeie conturată frumos, un poet irakian (jucat excepţional de Jean Reno) şi mai ales o dorinţă de viaţă nebună. Dorinţa unui om simplu de a o salva pe Vittoria (soţia lui). Cu excepţia unor mici scăpări tehnice (racorduri), un film absolut. Aproape la fel de bun ca cel care l-a consacrat pe Benigni. A nu se rata. :)

Publicat în: on august 30, 2008 at 6:53 pm Scrieti un comentariu
Tags: ,

The URI to TrackBack this entry is: http://rouroux.wordpress.com/2008/08/30/la-tigre-e-la-neve-2005/trackback/

RSS pentru comentariile din acest post.

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.