Cautare in doi timpi (how to drag and drop)

As vrea sa cad in genunchi, sa te gasesc, sa nu ma mai satur sa cred, sa te privesc din toate partile, sa ma blochez in inconstienta, sa ma arunc in gol, sa imi intep buricele degetelor cu zgura de sub talpile tale, sa ma fastacesc penibil ca te-am zarit, sa rad in hohote ca esti cu mine. As vrea sa te vad, macar o data, macar sa cred ca existi, ca mintea nu-mi joaca feste, ca exista un moment suspendat perfect, ca huruitul se opreste, ca sufletul se aseaza pe vine si ca soarele, parafrazat extensibil intr-un hamac, se destinde pe chipurile noastre blazate si uituce, palide, incercanate, nervoase, rigide. As vrea sa stiu ca nu alerg dupa un mare vanator de bolduri si ca tot ce se naruie apocaliptic in zeci de zile de asteptare si de urzeli lacrimogene se concretizeaza macar intr-un bob de sare virgin si fara degete cu noduri bizare. As vrea sa nu mai gasesc o mie de pretexte ca sa scap de uitare si de reintoarceri obscene intre usi glisante, dincolo de care se lafaie intrebari in cerc. As vrea sa impartim o lume mai buna si sa gasim povesti sigilate, gata de pus la pastrare in camara ingusta. As vrea sa taci si sa tac in acelasi timp, doar ca sa gasim un mecanism nescris al firii de a spune da unui inceput firav si fara aripi camuflate. As vrea sa te bucuri asa acum m-as bucura eu. Intreaga. Stii ca bucuria se distribuie si se propaga de-a lungul unor buni ani de viata? Stii ca am renuntat sa sap in trecut. Trecutul se tine agatat doar de istoricul platilor facturilor scadente. De azi de cand m-am imbracat in miile mele fete injumatatite de speranta si de avant cutezator, cu drept de autor deplin,  am sa fiu cuminte si am sa caut in liniste. Te-as iubi, dar n-am cuvinte.