Dorinţele se îndeplinesc la trecerea dintre ani.
S-a trezit într-o dimineaţă cu un chef nebun de fericire. A inventariat toate agendele şi toate feţele cunoscute, şi-a privit degetele, s-a pipăit îndelung pe torace. Inima, acolo, bătăi zdrang zdrang. Ei, ce nebunie mai e să fii viu şi să vrei fericire. Cu atât de mult elan, deschise fereastra şi se lovi de o lumina clară şi perpendiculară. Ea, din pat, îl privea complice. M-ai aşteptat ieri la colţ? Nu, răspunse el sec şi convingător. Te-am întâlnit din îmtâmplare şi trebuie să trăieşti cu asta. Nu mai aştept pe nimeni. Dar cum? În fiecare dimineaţă mă trezesc cu un gust dulce în gură, gust de struguri târzii. Şi mai ales cu poftă de a fi fericit. Aşa că nu trebuie să te superi când te voi da afară din patul ăsta. Trebuie mereu să alimentez dorinţa mea de fericire cu ceva nou. Dar de ce, nu poţi fi fericit cu mine, adică doar cu mine?
El se sprijinea într-un cot, fără să o privească, sincer vorbind nu-i păsa de suferinţa ei. La urma urmei, în viaţă trebuie să alegi: fericirea ta sau suferinţa altora. Şi îi răspunse, total imun la undele durerii ei. Nu! Şi nu mă pune să-ţi explic. De asta femeile nu pot construi imperii, se pierd în explicaţii. Fericirea mea e o piramidă, la care construiesc în fiecare zi. Trebuie să gust mii de degete şi să sărut mii de guri, să ascult mii de voci şi să miros mii de parfumuri de femeie. Vă uit pe toate a doua zi, nu-mi pasă. Ştiu că sunt fericit în mod constant, şi aşa mă resemnez mai uşor când o femeie mă înjură că nu i-am telefonat la aniversare. Nu ţin minte nume, nu trăiesc pentru ceremonii scârboase cu felicitări la miezul nopţii. Şi nici nu pretind să mă înţelegi. Poţi să crezi ce vrei. Dar nu mă sâcâi.Ea se ridică din pat, nu ştia dacă simţea furie sau doar uşurare. Se uită la el, lung. L-ar putea împinge pe geam, iar el s-ar rostogoli în aer, pentru câteva momente şi apoi ar cădea, zdrobindu-se de ciment. Sau ar putea să-l îmbrăţişeze şi l-ar putea iubi toată ziua, făcându-l iar fericit.Dar de ce? El îşi întinse braţele spre ea, îşi roti uşor corpul, apoi privirea prin lumina clară, în valuri de alb. Dar văzu doar un pat gol. Nu mai simţea chef de fericire. Nu mai simţea nimic. Nici lumina, nici pe el. Fericirea noastră sau suferinţa altora? Sau şi şi… Şi începu noaptea şi agonia, doar cu pauze scurte de respirat şi de răspuns întârziat.
Violet
Te-am găsit la capătul puterilor, pe caldarâm. Te uitai în ochii mei, te uitai cu viaţă şi cu poftă de a trăi, de a sări de dincolo de munte. Hai respiră. Mă uitam şi tu te uitai. Şi ne înţelegeam dintr-o privire, atât de nebună şi de halucinantă… Hai respiră. În vârtejul sălbatic al privirii tale am găsit un drum de ţară, cu pomi şi cu răzoare, cu vânt de libertate şi colorat în alb. Şi te ţineam de mână, şi lumea toată se mişca vibrând aglomerată printre sute de cuvinte şi de piedice joviale. Hai respiră. Te uitai în ochii mei şi mă găseai acolo unde cerul şi pământul se înfruntă anesteziaţi de nemurire. Şi ochii îşi licăreau fără urmă de regret, că ai găsit o umbră de resemnare gri. Te ţineam de mână şi pe buze ţi se prelingea viaţa, disperată şi fărâmată de clipe antieroice de bunătate. Toată viaţa universului gonea prin buzele tale şi se ivea vitează prin ochii tăi. Hai respiră. Respiră spre sufletul meu hărţuit, te-am aşteptat prea multe vieţi. Respiră şi arde-mi pomeţii cu focul însemnat de miile de oglinzi din vieţile tale. Respiră aerul tău violet spre carnea meu grunjoasă şi dă-i culoarea vie a nemărginirii. Ridică-te şi mergi pe cărările drumului ce duce la valurile umilite ale oceanelor cosmosului în paragină. Ridică-te şi fă-i pe toţi să se oprească în loc, sub o umbrelă gigantică de atingeri nevinovate. Hai respiră! Te ţin de mână şi te las să greşeşti cu voia ta, să umbli prin noianul de vise fără fir, să crezi în dansul ielelor, să murdăreşti cu mâinile rochiile albe ale manechinelor ucise, să urci pe muntele fără de vârf, să cari poverile tristeţilor, să râzi de binele tău, să te dăruieşti altora pe un ban de argint. Hai respiră şi deschide porţile pentru străinii ce vor râvni la sufletul tău amuţit de viaţă. Hai respiră!
Întâlnirea ideală
Întinde-ţi piciorul pe genele mele
E întâlnirea ideală
În lumina de gălbenele
Fără teamă şi fără îndoială
Ţi-aş spune că mi-a fost dor
Şi să stăm să ascultăm
Sunetele pescăruşilor
Când pe jos ne aşezăm.
Hai să ne visăm unul pe altul
Să ne vindecăm de singurătate
Să ne înăbuşim ficatul
În lichide colorate.
Hai să ne uităm aici
Fără să mai privim înapoi
Să ne prefacem amici
Şi să ne trezim iarăşi goi.
Şi-apoi să plecăm, fără regrete
Libertatea noastră s-o dăruim oricui
Iar întâlnirile noastre, albe şi discrete
Să le salvăm în mintea nimănui.
Am sa te fac sa razi sau cum am descoperit indiferenta
Am sa gasesc putere sa-ti inteleg dilemele
Poate doar eu pot sa strang in mine
Am sa ma prefac ca e totul bine
Poate doar eu stiu ce cauti serile
Am sa invat sa ascult chiar daca nu-mi place
Poate doar eu stiu cum e sa fii singur
Am sa te iert chiar daca mi se pare imposibil
Poate doar eu stiu ca iertarea e un drum lung
Am sa fac lumea mai buna pentru tine
Poate doar eu pot sa ridic ceva dincolo de frustari
Am sa zambesc chiar daca nu-mi vine
Poate doar eu gasesc ca asa e cel mai bine
Am sa te fac sa razi, sa strigi ca esti in viata
Sa nu-ti lasi pasii sa stea prea mult intr-un loc
Sa crezi ca viata e frumoasa
Sa canti, sa stii sa vrei sa poti
Am sa deschid toti ochii pentru tine
Si am sa chem toti binefacatorii
Sa te aduca inapoi la mine
I like life
I should smile. Now I’m trying. Happiness unpacked. I can see you, you’re amazing. Light look, brilliant teeth, no remorses. Let’s live forever. Youth. Green leaf. Gold wings. I like butterflies. Cookies. Flowers. Flavours. Touch. Promises. Moon. Beauty. Words of love. Dance. Blue sky. Chains of freedom. Mum. Fingers. Skin. Long hair. Purple eyes. Water. True friendship. Red wine. Dreams. I want to fall in love! To laugh! To die for! To enjoy running through the light! To feel the blue. To be there, whenever I want to. To believe in.
I remember nothing. I want to be young forever. Dizzy new heights…






