“Nebunia” din ochii lui prindea formele cele mai elaborate de ganduri si cuvinte nerostite, ascunse, obsedante, delirante. Pe marginea prapastiei acele de sub talpi intepau programat, criza ficatului se resimtea pe cerul gurii, iar oasele impungeau in piele, cu voiosia unui copil ce intinde mana spre soare. – Te-am cautat vreo 2 ani, de fapt, ultimii 2 ani i-am numarat cautandu-te. Nu iti reprosez nimic, am nevoie de un raspuns. Acum. Isi croia dum printre perdelele dormitorului, il furnicau, ii uscau fata si televizorul urla sententios ca in tara oamenii au iesit in strada Nebunul se crede ne-nebun. Mirosea o floare de o ora intreaga in cafeneaua situata central, isi rememora ziua si mai ales trezirea fortata de dimineata, cu alarma ceasului vibrand emotional-paranoic in urechea dreapta si cu un picior dezvelit, pictat in lumina din geam; ura sa se trezeasca dimineata, atat de deveme, uitand ce a facut cu o noapte inainte sau cu cine s-a culcat.Isi amintea chinul dintre zidurile condamnarii lui voite la rutina, la abstinenta de la creatie, la malaxare in indobitocire si mai ales disperarea ca nu are acces la iesirea din spate. -Nu sunt nebun. Tu ma privesti intr-un fel. Ma simt ca intr-o cusca aici Astept un raspuns. Acum!; Din padure il priveau miile de oameni, cu ochii iesiti din orbite, cu bratele intinse si genunchii flexati, gata de alergare. Parca dincolo de copaci vedea cerul, dar era nesigur in privinta distantei si a veleitatilor sale de magician. Mii de sclipiri ucigase si de verdicte, indoielnice prin natura autorilor necunoscuti pe care ii avea in fata, il incolteau ca o burta slinoasa de balena. Din toate relele, nu i-au ramas remuscari, ci doar cateva imagini abia conturate in memoria supraincarcata. Nu se simtea vinovat. Instinctul primar…primeaza- i s-a spus la scoala. El si ceilalti-doar niste animale evoluate. Prada trebuie depusa la locul de bastina si fortareata emotionala trebuie ridicata in timpul scurt alocat. -Nu sunt nebun, am principii, am idealuri, vad lumea ca o amestecatura de bine si rau. Discern binele de rau, iubirea de ura, pacea de razboi. Nu sunt nebun, doar neinteles Astept un raspuns. Acum! Sa imi vand sufletul sau sa mi-l mai pastrez? Sunt nebun?

Apartenenţe

Fiecare om pe care îl întâlnim e o parte din noi. Fiecare obiect care ne aparţine, temporar, e o parte din noi.  Fiecare sentiment care ne stăpâneşte la un moment dat in viaţă e o parte din nou. Fiecare loc pe care îl vizităm e o parte din noi. Fiecare cuvânt pe care îl rostim e o parte din noi.

Noi, definiţi din bucăţi de alte microelemente, îi definim pe alţii la rândul nostru.

Cum sa reuşeşti să trăieşti împăcat cu tine ? Există o lege elaborată a contemporanilor noştri iluştri care prezice o reţetă aproape perfectă, ca un regim. Poate aplicabilă.

Se spune că trebuie să-ţi dozezi frustările, în primul rând. Adică să nu dai de înţeles, de fapt, nimic din ceea ce eşti (pentru că eşti un complex de frustări, şi aici lista e lungă…). Deci, trebuie să le ascunzi, adică să-i laşi pe ceilalţi să creadă că eşti exact invers decât eşti în realitate. După care trebuie să-ţi programezi sentimentele faţă de ei. Aici e mai greu. Nu e nimic mai dificil decât să-ţi propui să îţi pese de cineva, sau să dispreţuieşti pe cineva, atunci când în realitate e foarte pe dos. Adică exact pe dos. Dar e necesar. Aici începe un întreg proces de negaţie, care trece pe rând prin toate fazele. De la găsire de motive, de puţine ori plauzile (dar ce mai contează, tu ai de atins un scop…) până la măsuri drastice de eliminare sau incriminare sau din contra, de supraevaluare. După multe şi amănunţite dovezi, care aproape te-au convis chiar şi pe tine, inevitabil, exact în acest punct, ţi se va dovedi contrariul, pe care tu te încăpăţânezi să-l refuzi. Bun, presupunem că accepţi teorema ta. Te-ai programat. Acum nu-ţi rămâne decât sâ te menţii pe poziţie şi să nu cedezi sub niciun chip. Aici e de fapt adevăratul meşteşug.

Dacă aşa cum am spus, din fiecare si din tot luăm ceva, asta înseamnă, că tot ce ne propunem să fim, sau cum să acţionăm, se regăseşte în restul pe care l-am împrumutat de la fiecare şi de la toţi.

Prin extindere, putem să concluzionăm că amprenta prietenului tău există pe fruntea ta. La fel ca şi cea a pernei tale. La fel ca şi cea a oraşului tău. La fel ca şi cea a iubirii tale. Acum, la vânatoare. Câţi au amprenta ta pe frunte?

Ce ar fi interesant

IN MARE, fara prea multe detalii etice, eu gasesc un om interesant atunci cand:

devine putin altruist atunci cand nimeni nu se asteapta sa fie, vorbeste gandind de mai multe ori inainte de a deschide gura, a facut macar 12 clase si stie ce e aia o derivata si o metafora si nu crede ca Dalai Lama e un super erou dintr-un film de actiune, nu asculta manele/alte genuri muzicale derivate, STIE SI E IN STARE SA ARATE CA POATE …SCRIE CORECT! in limba natala (romana dupa caz), nu sparge seminte la cinema si nu vorbeste la mobil, raspunde la salut, are macar un scop in viata care sa nu includa pe primul loc casuta de vacante in Caraibe si masina de 220 cai, numita generic Ferrari/Lamborghini/Aston Martin, nu abuzeaza de iarba, nu traieste pentru tripuri, nu arde de curiozitate sa se injecteze sau sa prizeze, nu o arde semiporno pe Hi5, nu vorbeste despre el la superlativ, nu-si face din club a doua casa doar ca sa fie trendy, traieste echilibrat la extreme , are un aspect fizic decent, zambeste cand e cazul, tace cand e cazul, trece cu mintea printr-un esec, de orice natura si se mobilizeaza repede sa mearga mai departe, nu se plange ca e o victima a acestei vieti oribile si neinduratoare, e fair play, nu e paranoic/complexat/frustrat in asa hal incat sa creada ca toata lumea e rea/snoaba/ tarfa, detine un limbaj care sa nu implice folosirea abuziva a denumirii organelor genitale/proceselor de reproducere, are un pic de demnitate si inca un pic de cinism fata de ea, se preocupa, macar o data pe an de viata lui spirituala, in orice maniera ii e la indemna, nu arunca pungile de la supermarket pe jos, stie care e diferenta intre imigrant si emigrant, e open minded, stie ca nu tot ce zboara se mananca si invers, e punctual si de cuvant, se abtine sa se puna la mintea retardatilor care il provoaca, are prieteni putini, dar la fel de interesanti ca el, stie sa rada de el si sa planga de altii, nu isi ascunde temerile si nu isi refuleaza neimplinirile in respingeri sinistre ale persoanele de sex opus, stie ca intre fericire nebuna si nebunie fericita e o maaare diferenta, stie sa aprecieze un gest de ajutor, stie sa fie fericit, stie sa traiasca clipe scurte, fara pretentii si fara implicatii, stie sa fie responsabil, stie sa deosebeasca binele de rau, gaseste motive sa creada in tot ce e plauzibil-realizabil, NU INCEARCA SA PARA INTERESANT SI NU ABDICA DE LA TOATE REGULILE BUNULUI SIMT.

Cu interes, Rouroux