ar fi frumos sa gasesc o turma de oi navigand pe Nil. ar fi frumos sa decantam minutele cu adevarat importante pentru noi. ar fi frumos sa gasim cheile tuturor usilor si calea spre un adevar unanim acceptat in toate timpurile: pamantul se roteste in jurul soarelui. ar fi frumos sa iertam cu usurinta, sa ne tinem gura cand gresim, sa evadam din monotonie, sa renuntam la fumat, sa disparem dupa perdea, sa ne intalnim pe un acoperis din Londra, sa privim cerul innorat fara sa ne gandim la ploaie, sa gandim liber, sa ne despartim cand vrem, sa ne iubim fara sa ne impotmolim in cuvinte, sa distrugem petele de pe cartofi, sa facem o lume mai buna pentru noi. ar fi frumos sa mai fim noi cu noi, from time to time.

magnetismul unei penultime dimineţi de octombrie

mă uit pe geam, e 5:45 am şi beau cafeaua,până şi ea are gust de ceaţă şi de nou. încă e noapte, arunc un ochi în stradă, o pisică rătăcită încearcă să traverseze. ceaţa te doboară. la 6 cobor. deschid buburuza, pun cheia în contact. dau drumul la ştergător. the streets se aud firav, parcă taie ceaţa cu melodiile lor geniale. se face cald, încep să văd prin geamurile laterale. mă uit între mişcările ştergătorului şi ceaţa decupată de afară şi mă întorc într-un timp care nu-mi aparţine. într-o dimineaţă cu ceaţă şi cu gust de fum şi de mandarine necoapte, văd un individ posac pe o bancă, fumează ţigări ieftine te grăbeşti? n-ai vrea să stai? am mâinile reci, ca un mort ancestral şi mi-ar prinde bine să le învelesc în fularul tău galben. –nimic, gol, zâmbet-nu înţeleg. aud că vrei să-l părăseşti. egoisto. mai fă-i un bine vreo 5 zile, du-l la film, citeşte-i din cărţile tale de suflet. minte-l dacă vrei, dacă te crede, ai câştigat. sunt îngheţată. am gust de cafea cu vanilie în gură. aud ştergătorul. the streets dictează off-topic: stay positive. nu-l mai văd pe bancă, nu mai am fularul. doar în oglindă parcă-i văd zâmbetul. kaboom! opresc ştergătorul. gata, plec.

ce sunt când nu mai vreau să fiu

mă plictisesc de sforile grunjoase. sunt un pai de coca cola aruncat pe o masă, când te aşezi afară şi crezi că pentru o oră toate problemele au dispărut.mă surprinzi în oglindă, ascultându-mă apatică într-o dimineaţă în care cred că nimic nu se mai poate repara. te număr printre zăbrele şi dacă suflu prin mine, pot să desfac orice lanţ care îţi taie gleznele. sunt an english friend’s pocket, pot să mă ascund de trepidaţiile de pe strada înfundată de saci de gunoi şi pot să dorm facând lumânarea pe fotoliul cochet din camera de hotel. dimineaţa văd prin draperii un câine plin de bube şi căpuşe, suferind în tăcere în curtea unei babe care visează la case retrocedate. l-aş cruţa. mă întorc detaşabil pe partea cealaltă, corpul afumat încă leneveşte în aşternuturi pufoase. ce zi mă aşteaptă. sunt o oră de tăcere. de amintiri, de chipuri dragi, de cuvinte ce refuză să se auto-distrugă în noianul de energii, ţipete, termene limită, întortocheri circumflexe ale creierului turat, panică temporală suspendată trifazică, decizii de moment. sunt o oră pe care o aştepţi şi nu ştii cum s-o iei cu tine. o oră supriză, atipică, sinuoasă. o oră în care te scufunzi, decuplând muşchii şi mimând vidul din timpul în care trăieşti.vezi cum imaginea se închide într-un cerc alb, auzi cum armele se aşează cuminţi pe pământ, braţele cad grele dar se agaţă într-o furtună de aer comprimat, iar inima cu ultimele eforturi, cu ultima bătaie, se opreşte resemnată pe un câmp. O oră pe un câmp albastru auriu albastru verde.sunt o oră cu care noi toţi ne vom întâlni. o oră în care vom începe o călătorie.cea mai frumoasă călătorie, fără obligaţii, all inclusive. sunt ceea ce vreau să fiu.atunci când nu mai vrea să fiu…

Serious underground exposure

O singură canistră şi un degetar. Când apar norii, fără să mai you got music in your shoes, mă văd în ochii tăi şi te întreb where the heck should I know who is  pe umărul meu. Nu cred că reuşesc să mai vreau ceva. Whenever I run towards incoming breaking rules, mă desprind de voi şi de toţi, mi-e silă, I would embrance any other beliefs. Şi e prea devreme să renunţ să-mi mai doresc ceva, but see you all  make me throw up. Dragostea există, împlinirea se poate, viaţa are valuri. See, one can dive into the black holes of the universe, trying to find answers and viaţa lui se poate transforma într-o big, tasteful failure. Hence, I don’t find the reason to let go all your plans, mai mult, să treci neobservat. Am tot ce vreau, o canistră şi un degetar, sunt îndeajuns de vie să râd sau să mă arunc pe val.

Why do we like drama?

Most of all, we like pain. We enjoy suffering and telling lies. We enjoy being humbled, we like other people talking about how stupid we are. We like self-defence as well. We like victims and we are victims as well.

Drama is our passport, we are weak and fool. We like to be rejected by witty people. We enjoy crying our incapacity and our lack of faith. We intend to keep us covered, but we fall every time others discover our vulnerability.

We are just a failure to pay.