Video pe Rouroux's attic

am muşcat dintr-un măr, i-am înghiţit literele, cred că mi-au dat lacrimile sau am râs aparte. am muşcat din acelaşi măr la infinit din acelaşi loc cu acceaşi putere  printre dinţi i-am simţit gustul, cred că mi-au dat lacrimile şi se pare că au plecat deja cocorii. da, punct. au plecat, stau într-un deget cu privirea în tavan, cât am irosit, cât am fugit, cred că nu mai am unde să mă duc. am muşcat dintr-un măr sub streaşina unei case părăsite, mi-e teamă să nu fi intrat sau să fi ieşit de acolo. au plecat cocorii, au lăsat totul în urmă… vieţile lor, suflarea, griurile, ploile. se mai aud din când în când în depărtare, acolo unde universul se lasă răsfăţat în poleieli converse.