te visez în seara asta. ne vom chema pe punte şi vom atinge oceanul cu degetele. 

mă dureau pleoapele iar în respiraţie mi se poticneau accesele de virtuozitate din seara aia. nu puteam să recunosc că nu îmi plăcea ideea să părăsesc definitv vasul şi să înot fără să ştiu până unde mă putea duce valul. te visam incredibil de blând şi demn. ne-am oprit din a recita psalmi. bătea vântul iar soarele ţipa băţos din cer. nu mai am aer ,mă sufoc, ţi-am spus, … adu-mi umbrela galbenă şi lasă-mă să mă aşez puţin, să-mi amintesc. m-am cufundat în liniştea albastră ce se prelingea în jurul vasului . mi-ai atins obrajii în treacăt, doar că azi, suferind de cea mai profundă amnezie, m-am aruncat în ocean…

te visez printre alge şi rechini, aerul care-mi lipseşte , uitarea, te visez, doar ţi-am promis. sunt bine acolo.   vom atinge oceanul.