nu i-a lasat niciun bilet, nu i-a spus nimic. a plecat pur si simplu. a pleca e sinonim cu a uita. a pleca inseamna a deschide usa, ca si cum nimic nu s-a intamplat si a iesi fara vreo remuscare. ‘doar nu mai crezi in iubire si in alte bazaconii?’ i-a spus de dimineata. nu, nu mai credea… nu, nici macar nu-si mai proiecta pe peretele albastru iluzii de absenta temporara invalmasita cu iubire. despartirile inseamna curse lungi fara destinatie precisa. nu i-a spus niciodata ca se vedeau pentru ultima data…pana dincolo…

universul are un suflet. numai unul. distanta dintre sufletul nostru (mai mult sau mai putin atrofiat, schimonosit, insfacat de cuvinte storcite in gura infometata) e egala cu echivalentul nostru in momentele de maxima siguranta si sinceritate fata de bietele noastre existente raportate la autodistrugerea imateriala. cu cat distanta e mai mare, cu atat sufletul cosmic se inchide mai repede. si dupa aceea, urmeaza bezna… 

a inchis cartea. sentimentul de nefericire taia prin aer si nimeni nu intra pe usa.