No one thinks big of you

Gandeste-te inainte de a te urca la volan. Gandeste-te inainte de a apasa acceleratia.

Gandeste-te de sute de mii de ori inainte de a conduce o masina!

slow down!

A minute

am ascuns intr-o bomboana un minut dintr-un hotel total anapoda.   as we grow older, we , we turn back to our undefined stubbornness, we kill the fiction in odd movies and we laugh, moreover, without reason. 

in fiecare fereastra se izbesc mustele, bazaitul aduce rememorarea, uitarea prescrisa in retete nedatate. minutul unui gand, unei atrofieri. in cap bate doar un clopot.  you cut her dead, how can she find her solace? this is a fucked up minute of your miserable life.

 

ar fi frumos sa gasesc o turma de oi navigand pe Nil. ar fi frumos sa decantam minutele cu adevarat importante pentru noi. ar fi frumos sa gasim cheile tuturor usilor si calea spre un adevar unanim acceptat in toate timpurile: pamantul se roteste in jurul soarelui. ar fi frumos sa iertam cu usurinta, sa ne tinem gura cand gresim, sa evadam din monotonie, sa renuntam la fumat, sa disparem dupa perdea, sa ne intalnim pe un acoperis din Londra, sa privim cerul innorat fara sa ne gandim la ploaie, sa gandim liber, sa ne despartim cand vrem, sa ne iubim fara sa ne impotmolim in cuvinte, sa distrugem petele de pe cartofi, sa facem o lume mai buna pentru noi. ar fi frumos sa mai fim noi cu noi, from time to time.

… şi sarea

cu toţii am fost în altă viaţă altcineva sau altceva. pernă sau prinţesă, sau câţi alţii, altele. am trăit câteva nopţi viaţa dinaintea vieţii ăsteia. şi am trăit să fiu sare. da, sunt sare, sare în general, la lumina unei lumânări într-o casă cu o doamnă bătrână şi un servitor loial de la 1700… păcat amintirile legate de priviri, şoapte, furtuni sociale şi trac emoţional mi-au fost şterse de gusturi şi de aperitive nesărate, chiar şi de măsline sinucigaşe. solniţa e aliata mea, mă ţine în braţe noaptea, găseşte poveşti în liniştea bucătăriei şi îmi promite să mă lase să văd lumea. să văd lumea.. la noapte mă gândesc la evadare!

quicky

I, but I, I do say I…I…I… as few memories I used to gather in a secret drawer, going back in the depths of this black, unchained earth of war, I say I and lean against this wall, keeping in my mind…we shall meet again soon, darling…

Re:akt!

 

RE:akt!
Reconstruction, Re-enactment, Re-reporting 
curator: Domenico Quaranta
www.reakt.org

scroll down for English

22 ianuarie- 13 martie 2009
MNAC, Calea 13 septembrie, Bucuresti

Prezentare /discutie: joi, 22 ianuarie 2009 / 18:00
Vernisaj: joi, 22 ianuarie 2009 / 19:00

Artisti: Lucas Bambozzi, Vaginal Davis, Quentin Drouet, Janez Jansa, Janez Jansa, Janez Jansa, Irwin, Eva and Franco Mattes (aka 0100101110101101.ORG), OHO group, SilentCell Network (Mare Bulc, Janez Jansa, Bojana Kunst, Igor Stromajer)

“RE:akt! Reconstruction, Re-enactment, Re-reporting” prezinta in premiera lucrari realizate in ultimii trei ani in cadrul platformei “RE:akt!” produsa  Aksioma.

In ultimii ani, termenul “re-enactment” si practicile desemnate de el s-au bucurat de un succes nebanuit in contextul artistic. Pe de o parte, acest succes pare sa fie datorat reactivarii artei performance-ului, atat ca practica artistica avand propria ei istorie, cat si ca gen gustat de noile generatii. Pe de alta parte, termenul “re-enactment” acompaniaza doua fenomene care – cel putin la prima vedere – au foarte putine puncte comune si anume: a reinscena performance-uri artistice din trecut si a revizita, sub forma performance-ului, evenimente “reale”, fie din trecut, fie din viata curenta. 

“RE:akt! Reconstruction, Re-enactment, Re-reporting” isi propune sa cerceteze complexitatea acestui concept, pentru ca in acelasi timp sa il si dizolve, printr-o abordare a termenului “re-enactment” nu doar ca “live action role-playing” ori “living history”, ci si ca strategie a criticii culturale, ca analiza si expresie artistica.

Joi, 22 ianuarie 2009, inaintea vernisajului, va avea loc o discutie publica la care participa Domenico Quaranta, curator al expozitiei; Janez Jansa, artist si director al Aksioma; si teoreticianul italian Antonio Caronia, co-editor al publicatiei RE:akt! Reconstruction, Re-enactment, Re-reporting, ce se va lansa in martie 2009 (texte de Rod Dickinson, Jennifer Allen, Jan Verwoert, Antonio Caronia si Domenico Quaranta). 

Pe 25 martie, expozitia va fi vernisata la SKUC gallery, Ljubljana (Slovenia) pentru ca apoi sa fie itinerata la Muzeul de Arta Moderna si Contemporana din Rijeka (Croatia).

Producator: Aksioma – Institute for Contemporary Art, Ljubljana
Cu sprijinul: European Cultural Foundation, Ministerul Culturii Sloven, Primaria Ljubljana

Multumiri: Institut Français de Bucarest, Irwin, Claude Lelouch – LES FILMS 13, Moderna galerija Ljubljana, MGLC – International Centre of Graphic Arts Ljubljana, RPS d.o.o.
………
Partener MNAC: BRD
Sponsori: Anthon Berg, Murfatlar
Parteneri media: 24Fun, Igloo, Arhitectura, Republik, feeder.ro
………………………………………………………………………

RE:akt!
Reconstruction, Re-enactment, Re-reporting 
curated by: Domenico Quaranta
www.reakt.org

22 January – 13 March 2009
MNAC, Calea 13 septembrie, Bucharest

Panel /discussion: Thursday 22 January, 18:00
Exhibition opening: Thursday, 22 January,19:00

Featured artists:  Lucas Bambozzi, Vaginal Davis, Quentin Drouet, Janez Jansa, Janez Jansa, Janez Jansa, Irwin, Eva and Franco Mattes (aka 0100101110101101.ORG), OHO group, SilentCell Network (Mare Bulc, Janez Jansa, Bojana Kunst, Igor Stromajer)

“RE:akt! Reconstruction, Re-enactment, Re-reporting” is the world preview of the works realized in the last three years within the platform “RE:akt!” produced by the Slovenian cultural institution Aksioma.

During recent years the term re-enactment and the practices it refers to have enjoyed increasing success in the artistic context. On one hand, the success of re-enactment appears to be connected to a parallel, vigorous return to performance art, both as a genre practiced by the new generations, and as an artistic practice with its own historicization. On the other hand the term re-enactment accompanies two phenomena that at least at first glance have very little in common: re-staging artistic performances of the past, and revisiting, in performance form, “real” events – be they linked to history or current affairs, past or present. 

“RE:akt! Reconstruction, Re-enactment, Re-reporting” tries both to research on the complexity of this concept and to get rid of it, approaching re-enactment not merely as “live action role-playing” or “living history” but rather as a strategy for cultural critique, analysis and artistic expression. 

On Thursday, January 22, MNAC will host a panel discussion featuring Domenico Quaranta, curator of the exhibition; Janez Jansa, artist and director of Aksioma; and the italian theoretician Antonio Caronia, co-editor of the book RE:akt! Reconstruction, Re-enactment, Re-reporting, to be published on March 2009 (with contributions by Rod Dickinson, Jennifer Allen, Jan Verwoert, Antonio Caronia and Domenico Quaranta). 

On March 25, the exhibition will travel to SKUC gallery, Ljubljana (Slovenia) and then further to the Museum of Modern and Contemporary Art in Rijeka (Croatia).

Produced by: Aksioma – Institute for Contemporary Art, Ljubljana

With the support of : European Cultural Foundation, the Ministry of Culture of the Republic of Slovenia, the Municipality of Ljubljana

Thanks: Institut Français de Bucarest, Irwin, Claude Lelouch – LES FILMS 13, Moderna galerija Ljubljana, MGLC – International Centre of Graphic Arts Ljubljana, RPS d.o.o.
……………………………………………

MNAC partener: BRD
Sponsors: Anthon Berg, Murfatlar
Media partners: 24Fun, Igloo, Arhitectura, Republik, feeder.ro
………………………………………………………………………

MNAC
Palace of Parliament / 2-4 Izvor St., Wing E4,  Bucharest (RO), 050563 phone: +40 21 318 91 37/ fax: +40 21 318 91 38, http://www.mnac.ro
Wednesday to Sunday, 10h -18

sentimente de … ură?

urăsc snobii, îmi provoacă greaţă. urăsc lăudăroşii patetici, care habar n-au pe ce lume trăiesc, dar nu mai ştiu cum să-şi scuipe prostia în cristale şi cai putere. urăsc semianalfabeţii care-şi fac bloguri ridicole şi scriu ‘săţi dau, ţigare, mie dor de tine’. urăsc leneşii, care vin la muncă să stea pe mess, să treacă timpul, să aibă de unde să se întoarcă acasă. urăsc nesimţiţii şi maneliştii din mall-uri, care îşi scot exponatele de sex feminin în lumina de neon şi care scuipă seminţe în sala de cinema, trăncănind despre ultimul album al lui Salam. urăsc politicienii mincinoşi, care sfidează orice urmă de umanitate, arătându-se ca ultimii mohicani în showuri live. urăsc prostia şi ignoranţa, dar cel mai crunt urăsc indiferenţa tuturor faţa de toţi ceilalţi: ba să moara capra vecinului! Punc-t .

uneori, plec din lumea asta. printre colturi de stanca, unde gandul rapune miscarea pleoapelor, unde visul refuleaza in distopii hepatice. acolo ma opresc, ma asez perpendicular pe atopie. nu sufla nicio briza firava, mediul antiseptic infrunta anii, lunile, zilele clipele, opus efemerului, se opreste in gatul meu un cuvant de bun gasit. te gasesc printre farame decrepite de viata, nu gasesc explicatii, ma vad intoarsa la 180 de grade, ma cufund in liniste. o liniste atat de joviala si de verde, ca o elipsa bacoviana in pamant. in cercul meu claustrofobic te scufunzi tacut, surprins si anost, cu ochii inchisi. viseaza… viseaza… se cladeste o noua lume…

am muşcat dintr-un măr, i-am înghiţit literele, cred că mi-au dat lacrimile sau am râs aparte. am muşcat din acelaşi măr la infinit din acelaşi loc cu acceaşi putere  printre dinţi i-am simţit gustul, cred că mi-au dat lacrimile şi se pare că au plecat deja cocorii. da, punct. au plecat, stau într-un deget cu privirea în tavan, cât am irosit, cât am fugit, cred că nu mai am unde să mă duc. am muşcat dintr-un măr sub streaşina unei case părăsite, mi-e teamă să nu fi intrat sau să fi ieşit de acolo. au plecat cocorii, au lăsat totul în urmă… vieţile lor, suflarea, griurile, ploile. se mai aud din când în când în depărtare, acolo unde universul se lasă răsfăţat în poleieli converse.

ISO Sensitivity- şi durerea de cap

durerea de cap trece cu algocalmin. care e sfânt, mai ales fiola. nu m-a mai durut capul de la ultima răceală, care a fost..demult, nu-mi mai aduc aminte. am un sistem imunitar ok, zic doctorii, lipsa proteinelor din carne încă nu m-a afectat. dar, observ că proiectilele care vin spre creier, oferă gratis durere de cap. adică stau şi mă minunez de câteva zile de o forţă aproape paranormală care a pus stăpânire pe români. dorinţa lor nedomolită de a sta în traficul de pe DN1. adică ce poate fi mai plăcut decât să parcurgi distanţa dintre Bucureşti şi Predeal în şapte ore. (ăsta cică e un caz aparte, s-au contorizat şi mai multe ore).cred că muntele s-a mutat DOAR pe Valea Prahovei, altul nu mai e… Am văzut la Sinaia (în sensul dinspre capitală) o coloană de maşini care timp de 30 de minute nu s-a mişcat deloc. Am văzut şi români fericiţi, unii chiar s-au gândit să facă puţină mişcare şi au coborât din maşini şi au luat-o la fugă printre tufişuri, în timp ce exersau mersul piticului sau genuflexiuni avangadiste. o doamnă îşi administra conştiincioasă fiola de care spuneam mai sus, că tare bine face. un tip îmbrăca deja costumul de schi şi plănuia să sară direct pe pârtie, cu siguranţă nu în aceeaşi zi. nu m-am putut abţine să nu zâmbesc şi să mă bucur că mi-am lăsat maşina într-un loc ascuns de celelalte faruri obosite şi stresate. Şi să inspir aerul rece la pas, cu muzica iernii în urechi… No headache!